Sari la conținut
CoffeeNEWS

Prima paginăGourmet si gastronomie

Cele cinci sosuri de bază din bucătăria franceză, explicate

Sosurile de bază din bucătăria franceză sunt cinci: bechamel, velouté, espagnole, hollandaise și sosul de roșii. Vezi cum se fac și cu ce se servesc.

  • Echipa Coffee and NEWS
  • 4 min de citit
Cratiță cu sos alb mătăsos amestecat cu un tel într-o bucătărie profesională
Mod lectură
Text
Ton
Coloană
Cuprins
  1. Ce este un sos-mamă?
  2. Cum se face bechamelul?
  3. Ce diferă la velouté?
  4. De ce este espagnole cel mai pretențios?
  5. Ce este sosul hollandaise și de ce se taie?
  6. Cum arată sosul de roșii?
  7. Ce greșeli apar cel mai des?
  8. Cum se grupează sosurile pe familii?
  9. Cum folosești aceste baze în bucătăria de zi cu zi?

Sosurile de bază din bucătăria franceză, numite și sosuri-mamă, sunt cinci: bechamel, velouté, espagnole, hollandaise și sosul de roșii. Din fiecare se pot obține zeci de variante, motiv pentru care înțelegerea lor schimbă felul în care gătești, chiar dacă nu pregătești niciodată un meniu franțuzesc.

Sistemul a fost fixat în forma lui modernă de bucătarul Auguste Escoffier, la începutul secolului al XX-lea, pornind de la clasificarea mai veche a lui Marie-Antoine Carême. Se spune că rădăcina lor comună este tehnica: o grăsime, un agent de îngroșare și un lichid, combinate într-o anumită ordine.

Ce este un sos-mamă?

Un sos-mamă este o bază neutră sau ușor aromată, care devine sos finit prin adăugarea câtorva ingrediente. De exemplu, un bechamel cu brânză se transformă în sos Mornay, iar un velouté cu smântână și lămâie dă un sos delicat pentru pește. Astfel, nu memorezi sute de rețete, ci cinci metode.

Cum se face bechamelul?

Bechamelul este un sos alb din lapte, îngroșat cu roux, un amestec de unt și făină încălzit la foc mic. Topești untul, adaugi făina în cantități egale ca greutate, amesteci un minut până dispare mirosul de făină crudă, apoi torni treptat laptele fierbinte, cu telul în mână, ca să nu se formeze cocoloașe. Aromatizezi cu sare, piper alb și nucșoară.

Se folosește în lasagna, în gratinuri de legume și în croquette. Dacă rămâne prea gros, îl subțiezi cu lapte, iar dacă e prea subțire, îl lași să fiarbă puțin sub amestecare continuă.

Ce diferă la velouté?

Veloutéul folosește același roux, dar lichidul este un bulion deschis la culoare, de pui, de vițel sau de pește. Rezultatul este un sos mătăsos, cu gust mai pronunțat decât bechamelul. Din el pleacă sosul suprême, cu smântână, și sosul de vin alb pentru pește. Roux-ul pentru velouté se gătește scurt, ca să rămână alb sau auriu.

De ce este espagnole cel mai pretențios?

Espagnole este sosul brun clasic. Se pornește de la un roux brun, bulion brun de vită, legume rumenite și piure de roșii, iar totul fierbe încet câteva ore, spumat periodic. Din reducerea lui cu bulion rezultă demi-glace, baza sosurilor intense pentru friptură. Este cel mai lung de pregătit și azi mulți bucătari îl simplifică, dar tehnica explică bine de unde vine adâncimea sosurilor de tip restaurant. Un pic de marinadă bună sau de cafea, cum arată cafeaua în bucătărie, de la marinade la deserturi, poate adăuga profunzime unui sos brun fără rețete complicate.

Ce este sosul hollandaise și de ce se taie?

Hollandaise este o emulsie caldă din gălbenușuri, unt topit și puțin suc de lămâie. Gălbenușurile se bat în baie de aburi până devin spumoase, apoi se adaugă untul în fir subțire, amestecând continuu. Se servește cu sparanghel, ouă poșate sau pește. Problema este temperatura: peste aproximativ 70 de grade gălbenușurile se coagulează, iar dacă untul se adaugă prea repede, sosul se desparte. Dacă s-a tăiat, începe cu un gălbenuș nou într-un vas curat și adaugă treptat sosul stricat, amestecând.

Cum arată sosul de roșii?

Sosul de roșii se prepară din roșii coapte, ceapă, ulei de măsline și, uneori, un fel de aromatizare cu ierburi. Fierbe încet 30-45 de minute, până se reduce și capătă un gust dulce-acrișor. Ținut simplu, merge cu paste și pizza, iar cu usturoi, busuioc și puțin ardei iute se transformă într-un arrabbiata.

Ce greșeli apar cel mai des?

  • Făină negătită în roux. Dacă nu o gătești măcar un minut în unt, sosul păstrează gustul de aluat crud.
  • Lichid turnat dintr-odată. Se formează cocoloașe. Adaugă lichidul treptat și amestecă energic sau folosește un tel.
  • Sos sărat prea devreme. Sosurile se reduc, deci sarea se concentrează. Gustă și corectează la final.
  • Foc prea mare la sosul cu ouă. Hollandaise-ul se face la foc blând, într-o baie de aburi, nu direct pe flacără.
  • Fundul vasului neglijat. Bechamelul se lipește ușor, așa că raclează fundul cu lingura de lemn în timp ce amesteci.

Un sos reușit are consistența unei smântâni subțiri și lasă o urmă netedă pe spatele lingurii. Dacă treci cu degetul peste ea și linia rămâne, ai ajuns unde trebuie.

Cum se grupează sosurile pe familii?

Sos-mamă Baza lichidă Îngroșător Exemple derivate
Bechamel Lapte Roux alb Mornay, sos cu muștar
Velouté Bulion deschis Roux blond Suprême, sos de vin alb
Espagnole Bulion brun Roux brun Demi-glace, sos cu vin roșu
Hollandaise Unt și lămâie Gălbenuș Béarnaise, sos maltez
Sos de roșii Roșii Reducere Arrabbiata, sos de legume

Cum folosești aceste baze în bucătăria de zi cu zi?

Nu trebuie să gătești franțuzește ca să le aplici. Roux-ul îngroașă și supa de legume, și tocana, iar logica velouté-ului se regăsește în supele-cremă. Dacă ți-ai propus să prezinți frumos mâncarea, un sos bine făcut, turnat în jurul preparatului, nu peste el, face diferența, iar câteva idei utile apar în importanța prezentării unui preparat.

Începe cu un singur sos și repetă-l de trei ori în aceeași lună, schimbând doar aromele. După a treia încercare, mâna reține consistența corectă, iar ochiul recunoaște momentul în care sosul „acoperă lingura”, adică lasă un strat subțire care nu se scurge imediat.

Distribuie articolul

↑↓ navighează↵ deschideEsc închidejk între articole