Compostul este un îngrășământ natural obținut din resturi vegetale care se descompun în prezența aerului și a umezelii, într-un interval de câteva luni. Dacă vrei să faci compost acasă, ai nevoie de un loc umbrit, de un recipient sau de o grămadă bine aranjată și de un raport corect între resturile umede și cele uscate.
Ideea sperie pe unii, care își imaginează miros urât și muște. În realitate, un compost echilibrat miroase a pământ de pădure, iar problemele apar aproape întotdeauna din două cauze: prea multă apă și prea puțin aer. Odată ce înțelegi asta, procesul devine surprinzător de simplu.
Ce se descompune, de fapt, în grămada de compost?
Munca o fac microorganismele, bacteriile și ciupercile, ajutate de râme și de alte vietăți mici din sol. Ele au nevoie de patru lucruri: hrană, aer, apă și o masă suficient de mare ca să rețină căldura. În mijlocul unei grămezi bine făcute, temperatura poate urca peste 50 de grade Celsius, iar căldura aceasta ajută la distrugerea multor semințe de buruieni și a unor agenți de boală.
Hrana vine în două forme. Materialele „verzi” sunt bogate în azot: resturi de legume și fructe, iarbă proaspăt tăiată, zaț de cafea, plante tăiate din grădină. Materialele „brune” sunt bogate în carbon: frunze uscate, paie, carton fără imprimeuri colorate, crengi mărunțite, rumeguș din lemn netratat. Un amestec bun are, în volum, aproximativ două-trei părți de material brun la o parte de material verde.
Ce pui și ce nu pui în compost
| Poți adăuga | Evită |
|---|---|
| Coji de legume și fructe, resturi crude | Carne, pește, oase |
| Zaț de cafea și pliculețe de ceai fără plastic | Lactate și grăsimi |
| Frunze uscate, paie, carton simplu | Excremente de câini și pisici |
| Iarbă tăiată, în straturi subțiri | Plante bolnave sau buruieni cu semințe coapte |
| Coji de ouă zdrobite | Mâncare gătită, cu sosuri și condimente |
Motivul interdicțiilor este practic. Carnea și lactatele atrag șobolani și produc miros puternic, iar excrementele animalelor de companie pot conține paraziți care nu mor la temperaturile unui compost de casă. Iarba tăiată se adaugă în straturi subțiri, pentru că un strat gros se lipește și putrezește fără aer.
Cum alegi locul și recipientul?
Alege un colț umbrit parțial, ferit de vântul puternic și apropiat de o sursă de apă. Aproape de bucătărie nu e neapărat bine, pentru că mersul pe jos cu găleata devine o corvoadă și renunți repede. Un loc la 10–15 metri de ușă, cu o potecă uscată până acolo, se folosește mai ușor în timp.
Recipientul poate fi de mai multe feluri:
- o grămadă deschisă, cea mai simplă variantă, potrivită dacă ai loc;
- un țarc din paleți de lemn, cu trei laturi, ieftin și ușor de întors;
- un compostor de plastic, cu capac, preferat în grădini mici și în curți vizibile;
- o ladă de lemn cu fundul pe sol, care lasă râmele să intre.
Indiferent de variantă, compostul trebuie să stea direct pe pământ, nu pe beton, pentru ca lichidele să se scurgă și vietățile din sol să urce în masă. Frunzele căzute toamna sunt un material brun excelent; poți citi și ce se întâmplă când nu le folosești, în articolul despre sacii cu frunze lăsați la poartă.
Cum îți întreții compostul pas cu pas?
- Începe cu un strat de crengi mărunte, gros de 10 centimetri, pentru aer la bază.
- Adaugă alternativ straturi de material brun și verde, fiecare de 5–10 centimetri.
- Umezește până când masa e ca un burete stors: o picătură, dacă o strângi în pumn.
- Acoperă cu un strat de frunze sau cu o bucată de carton, ca să nu se usuce.
- Întoarce grămada cu o furcă la două-trei săptămâni, ca să intre aer.
- Verifică miresmele: dacă miroase a ouă clocite, adaugă material uscat și întoarce.
Dacă masa pare uscată și nu se întâmplă nimic, adaugă apă și material verde. Dacă este prea ude și lipicioasă, adaugă frunze uscate sau carton făcut bucăți. Nu există o rețetă fixă, ci un echilibru pe care îl găsești în câteva săptămâni, observând ce se întâmplă.
Cât durează și cum știi că e gata?
Durata depinde de temperatură, de mărimea bucăților și de cât de des întorci grămada. Într-un compost întors regulat, vara, poate fi gata în 3–4 luni. Într-o grămadă lăsată în pace, procesul durează 8–12 luni sau chiar mai mult. Compostul copt este brun-închis, mărunt, are miros de pădure și nu se mai recunosc în el resturile inițiale, în afară de bucățele mici de lemn.
Îl folosești la fel ca un îngrășământ: un strat de 2–3 centimetri împrăștiat în jurul legumelor și al florilor, sau amestecat în proporție de o treime cu pământul pentru ghivece mari. Nu îl pui pur în ghivece mici de semințe, pentru că poate fi prea bogat pentru răsaduri.
Nici nu trebuie să ai o curte mare. O grădină de balcon produce resturi de frunze și flori ofilite, iar în materialele din îngrijirea grădinii de balcon toamna vei găsi motive să nu arunci nimic. Pentru spații foarte mici există și lăzi de vermicompost, cu râme, care merg chiar într-un colț al terasei.
Întrebări frecvente
Atrage compostul șoareci sau șobolani?
Doar dacă pui în el carne, lactate sau mâncare gătită. Cu resturi vegetale crude, recipient închis și întoarcere regulată, riscul este foarte mic.
Pot compostul iarna?
Da, dar procesul încetinește mult la temperaturi scăzute. Continui să adaugi resturi, acoperi grămada și o întorci primăvara.
De ce se umple compostul de muscuțe mici?
De obicei din cauza resturilor de fructe lăsate la suprafață. Le îngropi sub un strat de frunze uscate sau de pământ și musculițele dispar.
